More Links

Biografii

Morihiro Saito

 
 

31 martie 1928 - 13 mai 2002

Morihiro Saito s-a nascut pe data de 31 martie 1928 in prefectura Ibaraki, intr-un sat de agricultori foarte aproape de Iwama. Ca si ceilalti baieti de varsta lui ii admira pe eroii Japoniei, cum ar fi Yagyu Jubei Mitsuyoshi (1607? - 21 aprilie 1650 - nascut "Shichiro" - unul din cei mai faimosi si idealizati samurai din Japonia feudala) si Goto Matabe. Inainte si in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, judo si kendo erau predate ca parte a planului obligatoriu de invatamant scolar. Saito a ales kendo. In anii de dupa razboi, practica artelor martiale , precum si purtatul armelor a fost interzisa, Saito orientandu-se spre tehnicile de aparare, incepand sa se antreneze in Shinto-ryu karate in districtul Meguro din Tokyo unde lucra pe atunci. Antrenamentul nu a durat prea mult, el revenind in prefectura Ibaraki pentru a lucra pentru Caile Ferate Japoneze. Aici, el a decis sa inceapa sa practice judo intr-un dojo din Ishioka, gandind ca acesta era bun in situatie de lupta corp la corp,completand in acest fel karate si kendo. Amintindu-si de inceputurile sale in artele martiale, Saito povesteste: "Scoala de karate era destul de tacuta, dar dojo-ul de judo era ca un parc de amuzament cu copii alergand de colo-colo. Aceasta este unul din motivele pentru care am devenit obosit de judo. De asemena, intr-o lupta, o persoana poate lovi cu piciorul sau mana oriunde doreste, dar un judokan nu are aparare pentru astfel de atacuri.Asa ca, am fost dezamagit de practica judo-ului. Alt lucru care mi-a displacut a fost acela ca, in timpul practicii studentii mai avansati ii aruncau pe cei incepatori, utilizandu-ne pentru antrenamentul lor. Ne lasau si pe noi sa executam cateva aruncari doar cand erau intr-o pasa buna. Cred ca ei erau foarte egoisti, aroganti si fara rusine."

In iulie 1946, profitand de pe urma interzicerii practicarii artelor martiale, Sensei Morihei Ueshiba s-a retras din viata publica, intr-un orasel din Iwama, angajandu-se intr-o practica ascetica. Aceasta este perioada in care Saito a auzit povestiri despre un "om batran care executa tehnici stranii pe un munte langa Iwama". Oamenii erau confuzi in legatura cu stilul de practicat de acest om, unii spunand ca este karate, dar un antrenor de judo i-a spus ca se numea "Ueshiba-ryu judo". La inceput i-a fost greu sa mearga acolo, fiind inspaimantat si avand sentimente stranii despre acel loc. Facandu-si curaj a mers la antrenamentul de dimineata a lui O-sensei, fiind mai apoi acceptat ca student. Chiar daca tanarul Morihiro a fost acceptat de catre Sensei Ueshiba, seniorii din dojo au testat cu severitate hotararea lui de a practica aikido. Saito isi aduce aminte de durerile si ranile provocate de primele sale antrenamente si ca ar fi preferat sa fie batut intr-o lupta. Totusi, curand, determinarea si zelul sau in practicarea aikido-ului vor castiga respectul celorlati. Perseverand, in cativa ani, Saito ajunge unul din studentii cei mai apropiati ai lui Sensei Ueshiba.

Posibilitatea lui Saito de a lucra 24 ore avand urmatoarele 24 ore libere, a fost un noroc, permitandu-i sa petreaca mai mult timp in dojo-ul lui Morihei. Deseori era singurul partener de antrenament a lui Morihei Ueshiba, avand si oportunitati unice in practica cu sabia sau bastonul care se desfasurau in fiecare dimineata devreme si care erau rezervate de obicei pentru uchi-deshi. Antrenamentul de dimineata consta in aproximativ 40 minute de rugaciune in fata altarului de la Templu Aiki, urmata de practica cu armele, daca vremea o permitea. Aceasta este perioada in care Sensei Ueshiba este captivat de studiul aikiken si aikijo precum si de conexiunea lor cu practica fara arme. Aceste forme de lucru cu arme vor fi sistematizate mai tarziu de catre Saito Sensei intr-un sistem complet, complementar tehnicilor fara arme din aikido. Antrenamentele erau imbinate cu multa munca in cadrul fermei.

O-Sensei a avut o mare afectiune si incredere in Morihiro Saito. Cand Saito a luat initiativa de a-l ajuta pe Sensei Ueshiba in rezolvarea favorabila a unei dispute privind o parcela de pamant, Morihei i-a oferit o bucata de pamant din proprietatea sa, unde Saito si-a construit o casa si unde el, sotia si copiii sai au locuit si unde l-au servit pe fondator. Chiar daca sotia sa nu era un student a lui Sensei Ueshiba, si deci, nu avea nici o obligatie, ea a lucrat din greu 24 ore pe zi timp de 18 ani ca sa aiba grija de O-sensei si de sotia acestuia, de asemenea ocupandu-se de propria familie precum si a numerosilor uchi-deshi care veneau peste an.

Anii de antrenament intensiv sub directa conducere a lui Morihei Ueshiba l-au transformat pe Sensei Saito intr-un om puternic, ajungand unul din cei mai de top instructori din Aikikai. Spre sfarsitul anilor 1950 el preda in mod regulat la Iwama dojo, atunci cand Ueshiba lipsea, de asemenea a fost rugat sa-l inlocuiasca pe Koichi Tohei in dojo-ul acestuia din Utsunomiya, atunci cand acesta era plecat sa predea. Prin 1960 a inceput sa predea o data pe saptamana la Aikikai Hombu Dojo in Tokyo, fiind singurul profesor, in afara de O'Sensei, caruia i s-a permis sa predea arme aici. Antrenamentele sale erau printre cele mai populare, Saito predand Aiki-Ken si Aiki-Jo in ultima parte a antrenamentului.

Inainte de a muri, Ueshiba i-a dat lui Morihiro Saito resposabilitatea de a preda in dojo din Iwama si sa fie pazitorul Templului Aiki, din apropierea dojo-ului. Sensei Saito a stat sub indrumarea lui O-Sensei si l-a servit timp de 24 de ani, simtind ca este responsabilitatea lui de a pastra Aikido in forma sa traditionala, asa cum Ueshiba l-a predat in Iwama. Saito este unul din cei mai faimosi instructori, aikido predat de el impartindu-se in Aiki-ken (sabie), Aiki-jo(baston) si taijutsu (fara arme). Antrenamentele lui Sensei Saito se concentrau pe katai-keiko (Katai=viguros , keiko=antrenament, katai-keiko se refera la o practicare statica a tehnicii unde uke trebuie sa fie puternic, realist in fiecare moment al atacului sau), aceasta ajutand la corectarea unghiurilor si pozitiei. Acesta este un antrenament cheie care ajuta la o buna dezvoltare a preciziei in tehnica, precum si a stabilitatii corpului, cerinte de baza pentru a executa ki-no-nagare (conducand ki-ul, cel atacat nu mai asteapta ca atacatorul sa faca o priza, incepand sa intre in miscarea atacatorului inainte sa existe contactul). Saito a inteles importanta existentei unei bune fundatii in katai inainte de a incepe ki-no-nagare, revenind la antrenamentul katai pentru a preveni pierderea legaturii cu bazele. O persoana care este eficienta in katai va putea invata usor ki-no-nagare, dar o persoana care s-a antrenat doar ki-no-nagare, cel mai adesea se va pierde sau nu se va putea misca atunci cand va fi prins intr-o stransoare puternica. De asemenea, Saito credea depre lovituri (atemi) ca sunt un element esential in aikido, precum si principiile luptei cu sabia care formeaza baza in tehnicile de aikido. Era avocatul antrenarii pentru a face fata si altor atacuri din alte arte martiale, precum loviturilor cu piciorul din karate.

Sensei Morihiro Saito 9 Dan a murit la varsta de 74 ani, pe 13 mai 2002. S-a remarcat in toata lumea prin cunostintele sale vaste, precum si prin raspindirea tehnicilor de lucru cu arme. S-a antrenat mai bine de 50 ani, predand peste 30 de ani si calatorind in lumea larga conducand seminarii pentru a raspindi mostenirea lasata de Morihei Ueshiba, fiind autorul unei serii de carti de referinta privind antrenamentul in Aikido.