More Links

Biografii

Andre Nocquet

 
 

30 iulie 1914 - 12 martie 1999

Andre Nocquet s-a nascut pe 30 iulie 1914 in Prahecq (Deux-Sevres). Studiaza la liceul Niort, apoi la Colegiu Militar Saint-Maixen avand o pasiune pentru sport. La colegiu, in 1929, pe cand avea 16 ani, a inceput sa studieze cateva forme de ju-jitsu sub indrumarea directorului adjunct Raffier.

In 1932 incepe un curs la Paris, obtinand in final o diploma in ortopedie, masaj si terapie fizica sub indrumarea doctorului Dolto. Dupa absolvire, in 1936 deschide o scoala de cultura fizica si fizioterapie in Angouleme si colaboreaza cu corpul medical.

In 1937 devine elev a unui instructor israelian de ju-jitsu, Moshe Feldenkrais - fondator al clubului francez de ju-jitsu. In acest dojo il intalneste pe Mikonosuke Kawaishi - fondatorul judo-ului francez - si devine al 17-lea student al maestrului. El isi petrece toate weekend-urile la Paris studiind judo sub indrumarea acestui profesor. Obtine centura neagra in judo, primind certificatul nr.27.

In 1939, este incorporat in Regimentul 404 de aparare antiaeriana din Tours. Pe 4 iunie 1940, in cadrul bataliei de la Dunkerque este luat prizonier. Reuseste sa evadeze pe 11 octombrie 1943 si se intoarce in Franta, alaturandu-se Rezistentei Franceze. In 1945, dupa eliberare, este medaliat, si isi reia activitatea in Angouleme, unde fondeaza primul dojo de judo din sud-vestul Frantei. Este solicitat de catre politia din Bordeaux pentru a participa la predarea de judo si ju-jitsu. In acelasi an se creeaza clubul de judo din Bordeaux, si seminarul international de judo Biarritz.

In decembrie 1951 il intalneste pe maestrul Minoru Mochizuki in timpul calatoriei acestuia in Franta. Incepe sa studieze aikido sub indrumarea lui Tadashi Abe in 1952, devenind astfel unul din primii practicantii de aikido din Franta. Pana in 1955 Nocquet lucreaza pentru dezvoltarea judo-ului si a ju-jitsu in vestul si sud-vestul Frantei. Avand 4 dan in judo si 1 dan in aikido, Andre Nocquet a ajutat mai mult de 200 de centuri negre in judo sa obtina certificatul de instructor si profesor.

In 1955, la recomandarea lui Tadashi Abe, este invitat ca uchi-deshi in Japonia, la Aikikai Hombu Dojo de catre Morihei Ueshiba. Inainte de a pleca in Japonia, se intalneste cu Georges Duhamel (membru al Academiei Franceze, care a contribuit la semanrea acordului cultural francez-japonez) care l-a insarcinat sa studieze aikido si metodele traditonale japoneze de kinetoterapie, masaj si terapie fizica cum ar fi: shiatsu, seitaijutsu precum si teoriile profesorului japonez, celebru Katsuzo Nishi. Pentru a putea invinge problemele materiale, Nocquet va lucra ca si corespondent din Japonia pentru ziarul "Sud-Ouest".

La sosirea lui in Japonia este intampinat de catre doamna Tatsuko, sefa unuia dintre birourile de relatii culturale internatinale, care-l introduce domnului Matsuo Kuni, redactor adjunct din cadrul ziarului Yomiuri Shimbun. Avand nevoie de un interpret, este ajutat de catre Itsuo Tsuda, angajat al Air France. Acesta nu practica aikido, dar este de acord sa-l insoteasca si sa-i traduca cuvintele lui Morihei Ueshiba.

Pe 11 iunie 1955 Andre Nocquet devine oficial uchi-deshi in cadrul Aikikai Hombu Dojo, fiind primul strain care practica acolo. Avand 41 de ani, isi petrece 3 ani aproape de fondator si de Kisshomaru Ueshiba, antrenandu-se si la dojo-ul din Iwama, alaturi de alti uchi-deshi precum Nobuyoshi Tamura (1 dan) si Noro Masamichi (1 kyu).

Este atat de absorbit in a invata, incat in primul an nu simte nevoia de a parasi dojo-ul. Impreuna cu ceialti colegi se trezeste la 5 dimineata pentru a participa la treburile gospodaresti, la 6.15 participa la antrenamentul de dimineata care era urmat de o pauza de 30 de minute, urmat de un alt antrenament sub conducerea lui Kisshomaru Ueshiba. Urmeaza micul dejun, iar elevii continua antrenamentul care se termina cu masa de pranz cu Maestru sau sotia lui. La 4 PM incepe un alt antrenament de o ora, condus de obicei de o centura neagra 5 dan, urmat de o pauza de 30 minute si un ultim antrenament inainte de masa de seara.

La sfarsitul lui 1955, Morihei Ueshiba il insarcineaza pe Nocquet sa prezinte aikido la ambasadele straine din Tokyo. Pe 28 septembrie 1955, Nocquet reuseste sa adune toate atasatele culturale la Hombu Dojo unde este efectuata o demonstratie si se tine o prelegere despre aikido. Aceast eveniment, considerat de catre Aikikai ca fiind prologul introducerii aikido-ului in lume, este un succes.

Achitandu-se de misiunea sa culturala, Nocquet utilizeaza rarele sale perioade de odihna pentru a-si extinde cunostintele despre artele martiale cu Kenji Tomiki si Masutatsu Oyama iar cele referitoare la sanatate cu Tokujiro Namikoshi si Katsuzo Nishi.

Pe 14 octombrie 1957 primeste certificatul de instructor (shidoin) din partea Aikikai Hombu si un certificat de auto-aparare din partea lui Kenji Tomiki, seful departamentului tehnic al Kodokan (judo). De asemenea, primeste un certificat din partea doctorului Namikoshi, presedintele si fondatorul scolii internationale de shiatsu din Tokyo. Doctorul Katsuzo Nishi ii cere lui Nocquet sa prezinte metoda lui de sanatate oficialilor din cadrul Organizatiei de Masaj si Terapie Fizica Franceze.

Pe 20 decembrie 1957, Andre Nocquet se imbarca spre SUA, unde va tine o serie de seminarii si demonstratii pentru instructorii din cadrul departamentului de politie din Fresno, California.

Se reintoarce in Franta in vara lui 1958, si prezinta lui Georges Duhamel rezultatele studiilor sale. Aici practica aikido alaturi de Tadashi Abe. Acum 4 Dan, Nocquet este numit consilier tehnic in cadrul Federatie Franceze de Aiki Budo. La reintoarcerea lui Tadashi Abe in Japonia, pe 10 decembrie 1959, Nocquet este desemnat ca succesor al sau si insarcinat sa predea aikido in Franta.

La inceputul anilor 60, Nocquet ii gazduieste pe maestri Noro si Tamura, trimisi de catre Aikikai sa dezvolte aikido in Europa. Pe 16 aprilie 1962, Nocquet primeste din partea lui Morihei Ueshiba titlul de reprezentant general pentru Franta si certificatul de 5 Dan.

In iunie 1972 Nocquet impreuna cu alti profesori pun bazele Uniunii Europene de Aikido, grupare care reuneste tari ca: Germania, Italia, Belgia, Elvetia si Franta, grupare in cadrul careia este numit presedinte si director tehnic. In paralel, continua cursurile la Uniunea Nationala a Parasutistilor, la Politia Nationala si la Scoala Militara din Saint-Maixent. Este solicitat de catre Ministerul Tineretului si Sportului sa participe la comitetul consultativ pentru realizarea programei pentru cei care doresc sa devina instructorii de aikido.

In 1973 participa la consilul superior al Aikikai pentru realizarea unui program comun de instruire, care va fi programa Aikikai. Pe 6 iulie 1973 primeste al 7-lea Dan de la Hirokazu Kobayashi.

In 1975 publica cartea "Maestrul Morihei Ueshiba , Prezenta si Mesaj", carte care include 80 de fotografii inedite in care apar Fondatorul, Kisshomaru si Koichi Tohei. In mai 1976 a participat la creearea Federatiei Interantionale de Aikido, iar in 1978 a facut parte din cei 4 experti tehnici ( impreuna cu A. Floquet, Mochizuki H. si Tamura N.) in grupul de lucru privind gradele , comisiile de examinare, si brevetele de stat. Pe 10 iulie 1982, Andre Nocquet, presedintele Uniunii Europene de Aikido, este numit Cavaler al Ordinului National de Merit, pentru servicii exceptionale la departamentul tineretului si sportului.

In 1985 este promovat la 8 Dan aikido. Pe 30 iulie 1985, Nobuyoshi Tamura si Andre Nocquet s-au intalnit pentru a pune bazele unificarii aikido-ului in Franta.

Andre Nocquet, dupa o absenta de 33 de ani, revine in Japonia pe 2 aprilie 1990, pentru a-i inmana Medalia de Aur lui Doshu Kisshomaru Ueshiba din partea Ministerului Tineretului si Sportului.

Pe 21 aprilie 1994 lui Andre Nocquet i se inmaneaza distinctia Cavaler al Leginuii de Onoare, iar pe 21 martie 1998 prezideaza la Poitiers un seminar care reuneste 4 generatii de studenti europeni.Scrie cartea "Aikido: Inima si Sabia", carte care include informatii despre invataturile lui O'Sensei si despre spiritul existent in aikido.

Andre Nocquet moare la varsta de 85 de ani, pe 12 martie 1999.