More Links

Biografii

Kenji Tomiki

 
 

15 martie 1900 - 24 decembrie 1979

Kenji Tomiki s-a nascut pe 15 martie 1900 in orasul Kakunodate din prefectura Akita, intr-o familie de proprietari de pamant. A fost cel mai mare copil a lui Shosuke si a lui Tatsu Tomiki. La varsta de 6 ani a inceput sa manuiasca sabia de lemn, iar dupa ce a intrat la scoala primara locala, s-a inscris in clubul local de judo. In 1913 a intrat la liceul Yokote. A fost activ in cadrul liceului si a clubului de judo, fiind premiat pentru excelenta in educatia academica si fizica. In noiembrie 1919 a primit primul dan in judo.

Dupa absolvirea liceului s-a mutat la Tokyo pentru a se pregati pentru examenul de intrare la universitate, dar s-a imbolnavit si i-a trebuit 3 ani si jumatate pentru a se recupera. In acest timp, Tomiki a fost incurajat de catre unchiul sau, Hyakusui Hirafuku, faimos pictor al acelei perioade. In 1923 a intrat la universitatea Waseda, unde a studiat Economia Politica si s-a inscris si in clubul de judo din cadrul acestei universitatii. In timpul petrecut in acest club, a avansat pana la gradul de 4 dan fiind si secretarul Asociatiei Studentesti de Judo din Tokyo avand placerea de a se intalni cu Jigaro Kano din Kodokan. Datorita aptitudinilor si dedicatiei lui in practicarea acestui sport, a ajuns capitanul echipei de judo al universitatii si uchi-deshi al lui Kano. Gandirea profesorului Kano a avut o mare influenta asupra tanarului, in particular viziunea ca un sport precum judo sa fie privit ca un motor pentru a deveni un om mai bun si pentru o educatie sanatoasa. Tomiki, mai tarziu, va extinde aceasta filozofie a educatiei si o va aplica in felul sau unic in aikido.

In 1926 sensei Ueshiba a ajuns in Tokyo, iar sensei Kano a fost fascinat de omul Ueshiba, precum si de tehnica sa. A fost asa de impresionat incat l-a rugat pe Ueshiba sa ia cativa practicanti de top de Judo si sa-i invete. Unul dintre acestia a fost Tomiki, care a beneficiat de o introducere din partea unui senior de la clubul Universitatii Waseda, Hidetaro Nishimura. Nishimura era un sustinator al sectei Omote si l-a cunoscut pe Ueshiba prin conexiunea sa cu aceasta religie. Tomiki a inceput sa practice dedicandu-se acestei arte.

Dupa obtinerea diplomei in stiinte politice, in 1927, Tomiki a intrat la o scoala cu profil economic. In timpul verii, in acel an, a petrecut o luna de antrenament intensiv in Daito-ryu aikijujutsu, sub indrumarea lui sensei Ueshiba in Ayabe, langa Kyoto. Mai tarziu, in acel an Ueshiba s-a mutat in Tokyo iar Tomiki si-a continuat antrenamentele, participand ca uke la demonstratiile efectuate de catre acesta. Tomiki era mare si puternic iar demonstratiile erau spectaculoase vazand cum un om mic de statura precum Morihei Ueshiba, il manevra asa de usor.

Dupa terminarea studiilor a fost angajat la o companie electrica in Sendai. In 1928 a primit 5 dan in Judo din partea KODOKAN, iar in mai 1929 a fost ales sa reprezinte prefectura Miyagi la primul campionat in fata Imparatului. Desi a fost fortat sa se retraga din cauza unui accident, el s-a plasat pe locul 12.

In 1931 s-a intors in orasul natal acceptand un post de profesor la un liceu. Aici l-a intalnit pe Hideo Oba care, pe parcursul vietii, l-a ajutat sa-si realizeze idealul sau in budo. Tomiki si-a petrecut vacantele de vara si de iarna in Tokyo, antrenandu-se sub indrumarea lui sensei Morihei Ueshiba. In 1934 si-a dat demisia si s-a mutat in Tokyo, pentru a fi mai aproape de Morihei si sa-si continue antrenamentele in aikibudo, fiind unul din instructorii seniori din cadrul Kobukan Dojo a lui Ueshiba. De asemena, a jucat un rol important in pregatirea manuscrisului din 1933 reprezentand manualul tehnicilor lui Morihei Ueshiba, intitulat "Budo Renshu".

Tomiki s-a reintalnit cu Jigoro Kano pentru ultima data in 1936 inainte de a pleca in Maciuria. Kano l-a incurajat sa continue studierea aikijujutsu. Incepand cu martie 1936, Tomiki a plecat in Manciuria unde a devenit instructor la institutul Daido, predand aikibudo. Chiar daca este putin cunoscut, Kenji Tomiki a fost si un faimos caligraf iar din primavara lui 1938 a predat caligrafia la Universitatea Kengoku pe care guvernul japonez a infiintat-o in Shinkyo (in prezent Choshun), Manciuria. Totusi, a predat si aikibudo ca parte a programei scolare, aceasta devenind un subiect obligatoriu pentru toti studentii de judo si kendo. El a reusit sa-l cheme si pe apropiatul sau, Hideo Oba, atunci 5 dan, din Akita, pentru a forma un corp educational. Mai mult, chiar Ueshiba a efectuat calatorii regulate in Manciuria pentru a conduce antrenamente la Universitatea Kenkoku. Pe langa activitatea de la universitate, Tomiki a deschis si un dojo privat, unde a predat aikibudo oamenilor din oras.

Ueshiba a inceput sa adopte sistemul de grade dan si l-a promovat pe Tomiki la gradul de 8 Dan in 1940 fiind prima persoana care a primit acest grad. In timpul sederii sale in Manciuria, profesorul Tomiki a facut pasi mari in dezvoltarea teoriei sale "rikaku taisei". Acest termen se refera la utilizarea tehnicilor atunci cand ai de-a face cu un oponent, separate de aparare. Aceasta viziune a unui "judo complet" a lui Kenji Tomiki este impartita in 2 parti: "kumi judo" care este echivalentul judo-ului Kodokan, si "hanare judo", unde exista o distanta intre cei 2 participanti, echivalentul la aikido. In urmatorii 4 ani, in timpul lunilor de vara, Tomiki a vizitat Japonia unde a predat centurilor negre de judo la Kodokan.

Dupa sfarsitul raboiului, profesorul Tomiki a fost dus intr-un lagar de prizonieri din Uniunea Sovietica si condamnat la 3 ani. El a petrecut timpul efectuand caligrafie pe podeaua murdara si concentrandu-se asupra artelor martiale studiate. Aici, in celula, a dezvoltat un set de exercitii pentru deplasari, numit "unsoku". S-a reintors in Japonia la sfarsitul lui 1948.

Reintors, a reinceput sa predea judo la Kodokan, si a devenit instructor al clubului de judo de la universitatea Waseda. In iunie 1953 impreuna cu cativa instructori de rang inalt, a efectuat un tur de predare al judo-ului in Statele Unite, iar in 1954 a devenit profesor la Universitatea Waseda si seful Departamentului de Educatie Fizica din cadrul universitatii.

In ciuda acestui lucru, dragostea sa pentru aikido nu s-a diminuat, continuand experimantarea si reglajele fine la bazele teoretice ale aikidoului sau din postura de director al clubului de judo. Intentia de start a lui Tomiki a fost aplicarea metodologiei de antrenament din judo la aikido. Pe 26 februarie 1958, Universitatea Waseda a aprobat crearea unui club de aikido, dar una din conditii a fost dezvoltarea unei metode de competitie. Asa ca, luand cei mai bune studenti de la clubul de judo al universitatii a reusit sa puna bazele a ceea ce urma sa fie programa Shodokan Aikido. A dezvoltat un set de exercitii de practica si a creat un set de reguli pentru randori astfel incat elevii sa poata practica la viteza normala si cu putere, fara a se rani unii pe altii. A pus bazele unei forme de competie unde atacatorul are un cutit si incearca sa obtina puncte impotriva unuia fara arma. Aceasta actiune de convertire a aikido-ului intr-un sport a provocat o ruptura intre Morihei Ueshiba si profesorul Tomiki. Tomiki a fost indemnat de catre Aikikai sa gaseasca alt nume pentru arta sa, diferit de aikido, daca doreste sa introduca un sistem de competite.

El a organizat prima competitie de aikido ("Aikido Kyogi") in 1958, in cadrul clubului de la Universitatea Waseda. Pana in 1964 au aparut destule cluburi care practicau aikido de competie asa ca s-au tinut intreceri intre universitatile din Tokyo.

In anul 1967, Tomiki a deschis Shodokan care mai tarziu va deveni sediul central (Hombu dojo) a infloritoarei sale organizatii, iar in 1970 s-a retras de la Universitatea Waseda si a prezidat primul campionat de aikido pentru studentii univesitatilor japoneze. Bazele unui aikido in care sa aiba loc competitii au fost puse. In anul 1971 a primit 8 dan in Kodokan Judo.

In anul 1974 sensei Tomiki a fondat Asociatia Japoneza de Aikido (JAA) pentru a-si promova teoria, numindu-si stilui Shodokan Aikido, iar in 1975 a devenit vicepresedinte al Societatii de Budo a Japoniei.

Vizunea asupra artelor martiale a profesorul Kenji Tomiki a fost influentata in cea mai mare masura de catre filozofia lui sensei Kano. Pe de o parte credea ca sistemele traditionale japoneze sunt brutale si nepotrivite timpurilor moderne, iar pe de alta parte vroia ca acele tehnici ultra rafinate pe parcursul a sute de ani sa supravetuiasca acestor timputi. Solutia sa a fost modificarea tehnicilor clasice, eliminarea celor periculoase, fara a pierde din vedere ratiunea lor istorica. Practicarea kata permite pastrarea si transmiterea formelor clasice, iar competiile vor asigura practicantului intelegerea in aplicarea tehnicilor. Totusi a recunoscut pericolul existent in competitii prin abordarea unei atitudini de tipul "victoria mai presus de orice".

Tomiki si-a dedicat ultimii ani scrisului, predarii si participarii in diverse organizatii implicate in cercetarea pricipiilor de educatie fizica si artelor martiale japoneze. El a murit pe 24 decembrie 1979 avand 8 dan in aikikai (nu si-a mai acordat nici un grad in aikido) si 8 dan in judo.